Unde sa mai mergem...cand nu avem unde sa ne intoarcem

 Intotdeauna cand plecam in vacante ne bucuram de ceea ce gasim la destinatie, dar cand ajungem acasa....stiti cum se spune: acasa e acasa. Dar ce se intampla atunci cand nu mai ai acest "acasa"?

 Stiu ca in articolele anterioare va invitam sa descoperim impreuna  diferite parti ale lumii, sa cunoasteti frumosul din toate experientele noastre. Astazi, ceea ce va voi povesti va fi diferit. Pentru ca lumea si contextul ne-au oprit pentru moment din visare. Si primul instinct, uman este acela de a ne intreba : "noi cum putem ajuta?". 

24 Februarie si emigrarea

Pornind de la aceasta idee, va voi spune povestea unei familii de refugiati pe care am cunoscut-o zilele acestea si care pana pe 24 februarie 2022 ducea o viata perfect normala in orasul Odessa, din Ucraina. Mama, tatal si doua fetite de 3 si 7 ani. Fetita cea mare, prima din clasa la Scoala Franceza din Odessa, cea mica, inca la stadiul de aparitie a dintilor de lapte, o viata normala, in armonie. Primele bombardamente i-au facut pe parinti sa inventeze o poveste menita sa nu sperie fetitele: Coronavirus s-a multiplicat si s-a facut atat de mare incat a declansat acele puternice explozii. Mama spune ca fetita mare nu  a crezut povestea. Dar ea macar a incercat sa indulceasca raul. La urmatoarele bombardamente, li s-a spus sa se ascunda in subsolul casei si sa tina toate luminile stinse. Nu am indraznit sa intreb ce poveste inventasera de data aceasta pentru copii. 

O noua sansa in Romania

Iata ca se iveste ocazia si pleaca spre granita cu Romania cu autocarul, cu o singura valiza ocupata in mare parte de lucrusoarele copiilor si cateva jucarii, iar pentru ei...doar un singur schimb si hainele de pe ei, lasand in urma casa, masina, serviciu si toata viata lor de pana atunci. A fost unul dintre cazurile fericite in care a putut sa treaca granita si tatal, deoarece aveau dubla cetatenie. De la Isaccea au fost preluati de un voluntar sufletist si adusi in Bucuresti, dupa un drum de 13 ore, in casa matusii mele, unde i-am si cunoscut si unde au fost primiti cu toata caldura unui camin. De atunci, cauta solutii. Pentru ca economiile lor sunt blocate in banca, le e teama sa iasa pe strada pentru ca pana si sunetul sirenelor masinilor de Politie sau Salvare ii sperie, se gandesc sa plece mai departe catre Germania la prieteni, dar le-ar surade sa ramana si in Romania, nu vreau sa stiu cat de grele sunt aceste decizii. Ei tin legatura cu alti prieteni care au fugit tot in Romania, afla de la cei ce nu au reusit sa plece din Ucraina ce se intampla pe acasa, spunandu-ne, cu taria unor oameni care si-au acceptat soarta pentru ca nu au o alta varianta: " Stiti, scoala unde invata fata cea mare a fost bombardata si nu a mai ramas nimic din ea".  Sunt recunoscatori pentru tot ce face Romania pentru ei, inteleg si apreciaza ajutoarele oferite si singurul lucru pe care si-l mai doresc este Pacea. In timpul petrecut cu ei, m-am ferit sa ma uit in ochii lor prea des, pentru ca mi-as fi dezvaluit slabiciunea, iar ei in aceste momente au nevoie de cineva care sa-i incurajeze, sa le spuna ca vor veni si zile senine si ca pas cu pas, isi vor reconstrui viata.

Dragilor,pierderile umane sunt incomensurabile. Pierderea locuintelor, scolilor, institutiilor, teroarea pe care niciun copil nu ar trebui sa o simta intr-o viata de om ma determina sa va indemn sa ajutati, atat si cum puteti. Este un cuvant atat de important. Nu e timp de judecati. Nu e timp de cantarit. Lasati polemicile pentru alta data sau poate pentru niciodata. Tatal meu are o vorba : " e mai usor sa faci rau, decat bine". Haideti sa facem bine. Pentru ca nimic din ce s-a intamplat din 2020 si pana acum nu este intamplator. Sunt lectii pe care trebuie sa ni le asumam. Stiu ca nu toti vom iesi luminosi dupa ele, dar inca mai e timp sa ne indreptam. Si odata cu noi, poate se va indrepta si lumea asta!

Grupurile si organizatiile pe care le-am urmarit zilele acestea si care ofera sprijin refugiatilor sunt:

UNITI PENTRU UCRAINA 

Refugees.ro 

Asociatia Zi de Bine impreuna cu Melania Medeleanu si Vlad Voiculescu

Stefan Mandachi si echipa lui fantastica din Suceava

Vola.ro si Flixbus care ne-au ajutat cu biletele gratuite ale refugiatilor

Ghid pentru refugiati in Engleza si Ucraineana